Cand visele devin realitate

Haosul liniilor imaginare
se apropie de sfarsit.
Imaginarul nu e decat
iluzia faptelor.
Acum faptele au ales
sa se incarneze dupa
tiparul liniilor imaginare.

Pledoarie pentru munte

Iubesc muntele …si marea, dar mai mult muntele.
Poate din cauza ca m-am nascut inconjurata de munti. Toata viata mea, mai putin ultimii trei ani pretrecuti in Bucuresti, cand scoteam capul pe geam, cand ieseam pe usa casei in fiecare zi, dadeam cu nasul de munte. Nu, nu locuiesc in creierii muntilor, ci la poalele lor. Muntele mi-a oferit intotdeauna senzatia ca sunt vie, aerul tare si curat, verdele padurii si al ierbii, atunci cand te plimbi prin padure parca ai fi acoperit de o mantie verde ca are proprietatea de a te face invizibil, care ofera intimidate si protectie inconjurandu-te cu dragoste. Muntele creeaza ambitie si te provoaca intotdeauna, indiferent de anotimp, sa-l cutreieri in lung si in lat sa-i descoperi secretele. Cand strabati creasta muntelului, cand te cateri pe cele mai abrupte pante, cand savurezi rasaritul si apusul deasupra norilor te simti invincibil, insa sti ca esti acolo pentru ca el, muntele, ti-a dat voie…l-ai respectat si ai respectat regulile ce le impune.
Marea, desigur are si ea regulile ei ce trebuiesc respectate, insa ea este mai misterioasa, nu e accesibila oricui. Nu poti sa strabati fiecare coltisor. E capricioasa ca o femeie. De multe ori poti doar s-o admiri, pentru ca te conditioneaza mereu. Nu poti sa ajungi pe fundul ei asa oricum…trebuie ani de studii si echipamente speciale, si nici atunci nu poti fii sigur ca ai ajuns la cel mai adanc punct, pentru ca mereu mai descoperi altceva.
Atat de multe pot fi spuse… dar ma opresc aici pentru ca fiecare are pledoaria lui, are dragostea lui declarata…si..uneori si una ascunsa, ca o amanta.

Truth vs. Authority

They must find it difficult...
Those who have taken authority as the truth,
Rather than the truth as the authority!

- G. Massey, Egyptologist -

beyond ...

Am sarit din tren...

Am sarit din tren...la figurat evident, insa daca ar fi nevoie cred ca as face-o si in realitate.
Mai exact, mi-am dat demisia de la un loc de munca stabil acum, in vremuri de criza.
Eram intr-un tren care mergea intr-o directie gresita...si nu se intrevedea o gara prea curand...ci din contra mi-e teama ca acest tren se indrepta spre o prapastie...asa ca am sarit, oarecum in gol...cand mi-am depus demisia, am semnat un contract de colaborare cu o firma, trebuia sa fiu pe vanzari...pe un domeniu care cred ca mergea chiar si in vremuri de criza...haine facute la comanda pentru femeile cu bani, din top management...din fericire au mai aparut si alte oferte...spun din fericire pentru ca nu stiu daca sunt om de vanzari...si pentru ca nu ma incanta foarte tare sa fac doar munca de teren, vara in Bucuresti, desi cand am acceptat job-ul si daca nu mai apareau alte oferte as fi facut-o cu mult sarg, pentru ca salariul meu era conditionat de volumul de vanzari...
Acum insa am acceptat sa fiu partener intr-o firma...care nu produce foarte mult din cauza crizei, dar pentru binele meu, va trebui s-o fac sa produca macar din a treia luna...pentru binele meu ca sa iau niste bani...caci practic pentru inceput voi munci pe nasturi...si nici atat caci si aia costa...
Sper insa ca voi fi propriul meu stapan si voi invata mult mai multe...chiar daca voi fi si pe vanzari, parca altfel se vad lucrurile cand te gandesti ca muncesti pentru tine.
Partea cea mai haioasa e ca vorbesc la telefon cu mama mea si ma intreaba cum e la munca...ii spun ca bine, nu vreau sa o sperii...caci imi tot spune ce bine e ca am un job stabil cand sunt o groaza de oameni ce au ramas pe drumuri in urma crizei.
Sper anul asta sa fie un an de renastere...si imi promit sa mai fac multe lucruri oricat de nebunesti ar fi, daca asta ma va face sa-mi fie bine...nu mai vreau sa fac compromisuri in zadar...
Se spune ca cine nu risca nu castiga...eu vreau sa castig!

Les femmes d'Eze

Sibiu